Pe ulita copilariei mele.


De fiecare data cand merg in frumosul meu sat natal la parintii mei , ma incearca mereu emotii care difera de la o stare la alta ori de anotimpul care este in acel moment.Cum acum este iarna si ne apropiem cu pasi repezi de sarbatori,  imi amintesc cum ne pregateam noi copii pentru mult asteptatul Mos Craciun.In acest timp eram gata cu invatatul colindelor si ne organizam cine cu cine face echipa,umblam mai multi in grup, intre timp faceam rost de bradut iar noi fetele ne ocupam de impodobitul lui asta nu era greu pentru noi, greul era atunci cand nu gaseam dulciuri de pus in pom, cei din generatia mea(46-50) de ani stiu despre ce vorbesc, imi aduc aminte ca trebuia sa stau la rand dis de dimineata ca sa pot cumpara portocale, bomboane si ciocolata pentru ca macar fara ele nu ar fi avut nici un farmec si da eram cei mai fericiti copiii.Cu banutii stransi de la colinde ii cheltuiam mai mult pe nimicuri ne mai pastram si pentru mai tarziu, eu sincer va spun nu prea aveam succes sa i pastrez imi placea sa fac mici surprize, atunci ca si acum imi place sa ii surprind pe cei dragi caci ce ar fi sarbatorile fara micile bucurii ? Nu-i asa dragii mei?In prag de sarbatori cand suntem bucurosi sa fim mai buni mai omenosi si mai generosi, sa ne gandim si la cei ce nu au, sa le aratam ca ne pasa, si ne lasa inima sa srtecuram ceva intr-o mica plasa.

Anunțuri

Un gând despre “Pe ulita copilariei mele.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s